Am asistat azi la un incident in parc, un baietel a picat jucandu-se, apoi a inceput sa planga si a fugit la mamica lui plangang. Mamica sa a inceput sa strige la el "de ce te-ai aruncat pe jos?" si sa-l plesneasca... " te mai arunci pe jos?"...bineinteles lucrurile s-au calmat, problema a trecut... dar ce a ramas?
In primul rand, specialistii afirma ca in urma pedepselor corporale, copiii esueaza in a manifesta responsabilitate sociala sau autonomie, sunt anxiosi, nu initiaza activitati sociale si au abilitati de comunicare reduse. Baietii sunt mai agresivi, in timp ce fetele sunt in general mai dependente.
Apoi nu credeti ca acel copil are nevoie in acel moment de consolare sau "comforting" - o reasigurare ca suntem acolo si ca-l intelegem, mai degraba decat o critica? Situatia de mai sus nu necesita disciplinare, doar consolare, prezenta si intelegere din partea parintelui.
In al doilea rand, copiii se impiedica...asa este natural sa fie...si noi, parinti la randul nostru am fost copii si am picat...se intampla....dragi parinti, haideti sa aratam putina disponibilitate pentru copii, desi timpul petrecut impreuna este limitat, macar atunci cand suntem impreuna cu ei...sa-i respectam , sa respectam ceea ce-si doresc, sa fim disponibili atunci cand vor sa-i luam in brate, atunci cand ne cer sa ne jucam cu ei. Si da, STIU....stiu cum e sa fi parinte si sa te intorci de la munca obosita si sa trebuiasca sa gasesti resurse pentru a "te pune in mintea copilului", sa gasesti disponibilitate si sa-ti cresti toleranta la frustrare pentru a gestiona propriile sentimente de furie si pentru a-l disciplina CORECT...totusi cred ca bunastarea copilului motiveaza orice parinte pentru a cauta si a gasi acele resurse.V-ati gandit vreodata ca modul in care se comporta parintele cu copilul ESTE UN MODEL pentru copil? Copiii invata foarte usor de la parinti compotamentul agresiv si si-l insusesc, existand o probabilitate crescuta ca acestia sa devina adulti agresivi la randul lor. Asadar, credeti ca daca am schimba modul in care ne comportam / disciplinam copiii...si comportamentul acestora se va schimba?
Nu exista copii BUNI sau RAI din nastere! Exista tehnici de disciplinare eficiente sau ineficiente!
In aceasta ordine de idei iata cateva greseli de baza care le fac parintii atunci cand isi disciplineaza copiii:
1. Recompensarea din greseala a unui comportament negativ - de ex. atunci cand copilul striga si se agita ca doreste ciocolata, parintele ii explica o data "nu acum...primesti doar dupa mancare", copilul insista si striga si mai tare, iar parintele cedeaza si ii da ciocolata.
2. Pedepsirea din greseala a unui comportament pozitiv - de ex.atunci cand copilul isi strange jucariile de pe jos, cu exceptia uneia, iar parintele striga la el pentru ca nu a pus la loc si acea jucarie, fara sa ia in calcul de fapt comportamentul pozitiv.
3. Esuarea in a pedepsi un comportament negativ - de ex. atunci cand un copil loveste un alt copil iar parintele se uita la el, ii spune ca nu are voie ...peste cinci minute copilul iar loveste, parintelele ii spune ca nu are voie si atat, in loc sa-i aplice o consecinta negativa " daca il mai lovesti pe copil vom pleca acasa din parc si nu vei mai putea sa te dai pe topogan!"
4. Esuarea in a recompensa un comportament pozitiv - de ex. atunci cand un copil arunca pe jos jucariile, parintele il vede, ii spune sa nu mai faca asta, copilul inceteaza si incepe sa se joace frumos cu ele iar parintele il ignora si nu il lauda cum ar trebui "multumesc pentru ca ai incetat sa arunci pe jos jucariile si pentru ca te joci in liniste, esti un copil ascultator!"
Doar cunoscandu-le si constientizandu-le este deja un pas extrem de important pentru a incepe sa le evitam. Apoi, in timp...cu efort sustinut si in mod constient, putem zi de zi sa ne disciplinam CORECT copiii. Acest lucru este in avantajul ambelor parti, atat a copilului...care nu dezvolta alte probleme emotionale si/sau comportamentale, cat si a parintelui...pentru care munca de a creste copilul devine mult mai usoara. In ce sens....daca o tehnica de disciplinare...de exemplu pedeapsa corporala ( "spanking-ul" - cea mai cunoscuta si utilizata) nu are efecte, sau are efecte nedorite...atat copilul cat si parintele sunt supusi unor frustrari zilnice, pentru ca acel comportament indezirabil nu scade in frecventa, sau scade dar apar alte anxietati. Mai mult, cand cele 4 erori de mai sunt nu sunt constientizate si corectate, parintii si copiii se invart intr-un cerc vicios in care nu exista reguli clar definite, nu exista consens si consecventa, situatie ce ii aduce copilului confuzie iar parintelui frustrare si emotii de furie.
Munca este continua si chiar daca nu reusim intotdeauna sa facem ceea ce ne propunem, sau chiar daca am gresit, nu inseamna ca suntem parinti rai, inseamna doar ca e necesar sa facem un efort mai mare pe viitor. Implicarea si autoeducarea continua sunt cheia spre o viata armonioasa alaturi de copiii nostri.
Va doresc tuturor mult succes in disciplinarea CORECTA a copiilor!
Furia
Un alt aspect legat de disponibilitatea parintilor pentru a disciplina corect copiii, este toleranta la frustrare atunci cand isi disciplineaza copii si gestionarea furiei! Astfel, parintii, dar nu numai, pot apela la un specialist pentru a-i INVATA cum sa faca fata emotiilor de furie intr-un mod SANATOS! Cu totii facem fata emotiilor de furie...dar e extrem de important, pentru sanatatea noastra, pentru relatiile cu cei din jurul nostru, dar in special pentru cresterea armonioasa a copiilor nostri, CUM gestionam aceste emotiile de furie si modalitatea in care toleram frustrarea, atunci cand nu se intampla ceea ce ne dorim!
Dar despre asta...in articolul urmator :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu