Atitudinea conteaza! Mai ales in relatia cu copiii!

          Atunci cand nu ne oprim pentru cateva momente sa reflectam asupra comportamentului copilului si al nostru, ajungem sa ne invartim in cerc si sa facem zilnic aceleasi greseli de genul stimul-reactie. Ti s-a intamplat vreodata sa te auzi spunand copilului tau "de cate ori ti-am spus sa...?" sau "ti-am spus de 1000 de ori sa nu..." si totusi sa continui sa faci zilnic asta, sa te infurii si apoi sa lupti cu frustrarea si lucrurile sa nu se schimbe?

          Asta pentru ca atunci cand facem aceleasi lucruri over and over,  e putin probabil sa avem un alt rezultat. E foarte important ce atitudine avem atunci cand formulam o cerinta sau cand oferim o recompensa. Asadar, iata cateva sugestii pentru a creste comportamentele pe care le dorim la copiii nostri (sa-si adune lucrurile, sa se imbrace, sa se incalte, sa mearga sa se spele pe dinti, sa stea cuminte la masa si sa manance, sa aiba rabdare pana termini conversatia de la telefon, etc.) si pentru ca cele negative sa dispara (sa nu mai tranteasca jucariile, sa nu arunce cu mancare, sa nu-l traga de haine pe fratele sau,  etc.)

       Atitudinile pozitive (privirea persoanei, înclinarea capului, zâmbete, ascultare, mângâieri, îmbratisare, formularea unor intrebari, recompensare, lauda, atingerea calda), pot functiona daca doresti sa cresti frecventa comportamentelor pozitive ale copilului.

       Atitudinile negative (solicitarile repetate, critici, mustrari, ironizari, comparatii, tipete, amenintari, reprosuri, adresarea pe un ton foarte ridicat, privire încruntata) vor face tot sa cresca in frecventa comportamentul respectiv, acesta va aparea tot mai des în loc de a disparea! Asa-i ca e pe dos? Pai nu de-aceea ridicam vocea la copil sa-l facem sa ne asculte si sa-si schimbe comportamentul? Totusi studiile de zeci de ani ne arata / ne demonstreaza ca efectiv nu functioneaza! Un copil nu-si schimba comportamentul daca strigam sau daca-l "lovim la fund" el doar se opreste din acel comportament, iar acest lucrul nu-l impiedica deloc sa se comporte / sa reactioneze la fel cu prima ocazie. Raspunsul nu e aici...

       Raspunsul e aici: :) Ce putem noi sa facem pentru ca un copil sa nu se mai comporte urat este sa laudam  sau sa recompensam comportamentele bune si sa le ignoram pe cele negative.  Lipsa atitudinilor - atunci cand e vorba de comportamente negative (evitarea contactelor vizuale, distanta fizica, retragerea, parasirea camerei, lipsa unui raspuns, refuzul de a vorbi) determina comportamentul negativ sa alunece în fundal si sa dispara! Se mai numeste si ignorare activa sau intentionata, in sensul ca alegem sa nu acordam atentie copilului pentru comportamentul sau negativ. Sigur, e necesar ca in acelasi timp sa recompensam cu atitudini pozitive compotamentele pozitive. Atentie, ignorarea activa nu este de preferat sa o utilizati in cazul agresivitatii fizice, aici intervenindu-se cu alte tehnici parentale.

       Incercati!...si astept raspuns de la voi daca a functionat, iar daca nu...de ce credeti ca nu a functionat? :) Bafta!

Numai bine,
Loredana