Psihoterapia si spiritualitatea

Pentru multi dintre noi Sarbatorile pascale au fost un prilej de reconectare cu divinul, cu  spiritualitatea.

 Ca si terapeut format in acest domeniu vast al psihologiei, care este pe buna dreptate considerata o stiinta, am intalnit de multe ori acest conflict intre stiinta si spiritualitate. Multe persoane din jurul meu nu vad totusi  psihologia ca o stiinta, iar pentru acestia raman putin pe aceasta tema. 

Cei ce doresc sa inteleaga psihologia ca stiinta, e necesar sa cunoasca cele trei criterii pentru care o disciplina poate fi considerata stiinta – are obiect de studiu, are teoriile empirice si are instrumentele necesare studiului. Cunoscutul fizician A. Einstein, ascultând relatările lui J. Piaget (psiholog cunoscut pentru elaborarea Stadiilor Piagetiene ale dezvoltarii cognitive la copii) asupra experienţelor sale efectuate la copii, remarca: “Ce complicate sunt lucrurile? E mult mai grea psihologia decât fizica!”. Într-adevăr, deşi faptele psihice ţin de experienţa cotidiană a fiecăruia astfel încât par destul de simple, în realitate, studiul lor cu mijloace precise, ca şi încercarea de a le explica si a le modifica, au constituit adesea o problemă complexă şi dificilă. 

Revenind, de multe ori oamenii de stiinta – indiferent ce ar studia chimia, fizica, neurofiziologia, comportamentul uman, gandurile sau emotiile – ajung in timp sa ignore partea spirituala. Uneori, pentru ca oamenii de stiinta ajung sa cunoasca atat de bine cum este cladit sau cum functioneaza omul sau natura, incet incet ii limiteaza “puterea” divinului pana la inexistenta. Sau sunt atat de focusati pe dovezi… incat daca nu exista instrumentele necesare pentru a studia divinul …acesta nu ar exista. 

Totusi spiritualitatea este o componenta extrem de importanta din intregul unui om, si chiar lipsa acesteia este importanta. A ignora sau a ridiculiza acesta componenta din sistemul de valori a unei persoane, este o greseala pe care multi terapeuti o fac.

Stiinta este o metoda de abordare a fenomenelor ce ne inconjoara. Desi multe discipline, de la antropologie la psihologia evolutionista si genetica au inceput sa studieze substraturile genetice sau biologice ale experientei religioase, dupa parere mea religia este o modalitate diferita de abordare ale acelorasi probleme/dificultati. Ce este “iadul” daca nu frica, furie, ura, depresie, lipsa dorintei de a trai, neputinta (autoeficacitate scazuta), neincredere…lipsa sperantei. Ca si psihoterapeut in abordatea cognitiv-comportamentala (CBT) lucrez - pe baza unor instrumente validate stiintific, cu tehnici care au suport stiintific - tot asupra acestor dificultati: furie, depresie, anxietate (frica)...care impiedica oamenii sa atinga sau sa pastreze pacea si armonia interioara si exterioara. In acelasi timp ii dau Cezarului ce este a Cezarului, spiritualitatea avand un loc extrem de important in drumul pe care fiecare om trebuie sa-l parcurga pe acest pamant, in drumul spre autocunoastere, spre dezvoltare personala, spre gasirea identitatii proprii, a scopului si a sensului in viata. 

Nu este deloc eficient si nici nu ne ajuta la nimic sa vedem lucrurile in termeni de alb-negru, pentru ca sunt de parere ca exista o mie de nuante de gri intre stiinta si spiritualitate, iar cele doua nu trebuie neaparat sa fie in conflict. Pot fi o persoana care practica o anumita stiinta si o persoana spirituala in acelasi timp. 

“O societate modernă are doi piloni principali, ştiinţa şi religia, care, dacă sunt înţelese într-un mod raţional şi luminat, şi nu fundamentalist şi dogmatic, rareori intră în coliziune. În timp ce ştiinţa contribuie la progres şi la creşterea calităţii vieţii, religia joacă un rol important pentru dezvoltarea morală, toate acestea fiind elemente esenţiale ale unei societăţi armonioase”(Daniel David).

Cu bine,
Loredana

Curatenia de Paste..in suflet

            Fiecare dintre noi am facut in saptamana anterioara Sarbatorilor de Paste obisnuita curatenie. Si cum atunci cand faci curatenie gasesti lucruri pe care nu le mai folosesti, sau nu mai ai nevoie de ele, gasesti lucruri ce trebuiesc reparate, constientizezi lipsuri pe care le ai in legaura cu obiectele casnice, asa se intampla si atunci cand ne gandim la “curatenia” pe care o facem in interior. Postul pastelui de fapt la aceasta se refera, din punctul meu de vedere.

 Bineinteles, despre oricare curatenie ar fi vorba ajungem uneori ca lipsurile pe care le constientizam sa aduca frustrari. Fie ca nu gasesc o pereche de pantaloni sau o camasa, sau ca nu am o masina de tocat carne, pana la lipsuri mai mari care uneori se pot referi la un loc pe care sa-l numim “acasa”sau un partener, sau un copil, sau o familie. Indiferent la care dintre acestea ne-am referi, sa nu uitam ca sunt lucruri exterioare si cand spun exterioare ma refer la FORMA. Da, nu neg ca forma (imaginea de la exterior) este extrem de importanta, mai ales atunci cand mergi la un interviu de angajare :). Cu toate ca ofera o carcasa pentru FOND (ceea ce e valoros si sta la interior), forma este supraevaluata in zilele noastre.

Am intalnit persoane care se concentreaza excesiv pe forma. Acesta poate sa porneasca de la 'sa am masina', 'sa ma imbrac bine', 'sa am o casa mobilata la ultima moda', pana la 'sa par ca am o relatie buna cu sotul'...in mare 'sa am o imagine super in societatea'. Sigur, dupa cum spuneam imaginea exterioara este importanta, mai ales in zilele noastre, pentru ca spune ceva despre ce este la interior. Totusi intr-o lume a evaluarilor…din pacate.. tot mai multe persoane tind sa-i evalueze global pe ceilalti din jurul lor dupa ceea ce vad in exterior. Desi e importanta, forma fara fond aduce cu sine multe frustrari.

 Azi, multi dintre noi ne focusam prea mult pe forma, pe ce se vede din exterior si lucram mai putin la fond, la ce avem in interior, ce emotii, ce ganduri, ce relatii avem cu cei din jur. Da, lumea vede un cuplu in public si ii admira…dar nu stiu acasa…in intimidate cum isi vorbesc unul altuia, cum se iubesc, cum se respecta…Da, lumea vede o femeie superba la volanul unei maisni superbe…..dar nu stie ce este in sufletul ei. Un copil este imbracat  foarte cool la biserica sau la un party…dar asta conteaza? Sau conteaza daca e un copil bucuros...

Recomandarea mea este sa incercam, sa ne indreptam privirile mai mult spre interior, spre fond, spre gandurile noastre, spre emotiile noastre, sa ne conectam cu partea spirituala din noi, sa ne regasim identitatea, cine suntem si ce ne deosebeste de ceilalti, cu bune si cu rele, sa ne acceptam neconditionat pe noi si pe ceilalti, sa invatam sa toleram frustrarile si sa avem relatii armonioase cu cei din jur. Altfel, forma isi pierde valoarea.

Cu bine,

Loredana