Am citit recent un articol despre alchimia durerii, in care am gasit niste idei pe care m-am gandit sa vi le impartasesc.
Incercam zilnic sa corectam starile negative pe care le avem, dar uitam de multe ori ca ele au totusi o functie importanta in viata noastra, altfel nu ar exista. Frica, de exemplu ne ajuta sa percepem un pericol, iar fara ea am evalua gresit mediul inconjurator si probabil ne-am gasi in situatii periculoase mai des (ex. frica de inaltime). Durerea, este benefica pentru ca ne arata ca ceva nu functioneaza bine, sau am facut anumite excese (ex. durerea fizica). Ambele, frica si durerea sunt semnale de alarma care ne arata ca trebuie sa modificam ceva in viata noastra iar pentru asta putem fi recunoscatori chiar. :)
Cat despre suferinta, aceasta este optionala din punctul meu de vedere sau mai degraba o alegere de a sta in frica si in durere in loc sa schimbi mediul (intern sau extern). Problema cea mai mare este ca, dupa o anumita perioada apare obisnuinta cu aceasta frica sau durere...si uite asa o ducem in spate pentru ca ne-am obisnuit cu ea si oricat de rau ar fi, e un rau pe care il cunoastem. Iar apoi, cand apare o oportunitate (ceva nu ne reuseste, cineva ne-a jignit) dam vina pe celalalt, pe lume, pe situatie, pe horoscop, pe criza, pe ghinion...sau orice ne vine in minte pentru a nu ne asuma ceea ce simtim sau situatia in care ne aflam.
Ca si concluzie, haideti sa ne asumam si sa acceptam ceea ce simtim, sa acceptam situatiile in care ne gasim, sa incetam sa putem vina si responsabilitatea pe umerii celorlalti, pentru ceea ce noi traim si simtim si ca incercam sa iesim din zona noastra de confort pentru a schimba ceea ce trebuie schimbat (intern sau extern). Ceea ce nu acceptam nu putem schimba! Doar ALEGAND sa schimbam ceea ce ne provoaca suferinta putem creste, putem sa ne dezvoltam personal, putem deveni mai buni, putem convietui in armonie, putem darui mai multa iubire. :)
Iata fragmente din articol:
„ ...Viața
pare o luptă permanentă pentru evitarea durerii, iar atunci când plăcerea este
disponibilă, o refuzăm, în numele obișnuinței de a suferi. Ba chiar, unii fac
din durere o virtute, din suferință o cale spirituală sau o cerință a
destinului..
....Curajul nu este absența fricii, ci puterea
interioară ca, în ciuda fricii pe care o simțim, să acționăm ca și cum nu ne-ar
fi frică. La fel este cu furia, cu tristețea, cu dezamăgirea și cu orice altă
stare inconfortabilă de articulare a energiei interioare. Antidotul nu este
anihilarea stării respective, ci puterea de a acționa în această dimensiune ca și
cum nu am simți-o. Fără să o negăm, fără să luptăm cu ea...doar sa o acceptam!
... pentru a depăși frica sau durerea,
trebuie mai întâi să o acceptăm ca stare a propriei noastre ființe. Dacă nu o
acceptăm, ne vom lupta cu starea, iar acest lucru o va accentua. Lupta cu
durerea amplifică durerea, nu o diminuează. Lupta cu frica, amplifică frica.
Pentru a fi depășită, starea trebuie recunoscută, validată și integrată.
....Situațiile de viață, relațiile în care suntem
implicați, contextul vieții noastre, interacțiunile cu ceilalți, nu sunt decât
oglinzi ale evenimentelor și stărilor care survin în spațiul interior... Căutăm
în exterior tot ceea ce nu ne oferim singuri, iubirea, respectul, încrederea,
speranța. Și pentru că exteriorul nu e decât o reflexie a interiorului, ceilalți
ne refuză ceea ce nu ne dăm singuri... Contextele, scena pe
care se petrece drama, pare diferită, dar pretutindeni se joacă aceeași piesă
de teatru al aspectelor...
Conștiență, responsabilitate, Alegere
Putem, desigur, alege să rămânem în experimentarea durerii, pentru
orice motiv. Dar această alegere implică responsabilitatea stării. Eu sunt cel
care alege să rămână ancorat în durere. Și tot eu pot ieși din experiența
durerii, atunci când doresc. Nu depinde de altcineva. Conștiența deci, aduce
după sine asumarea responsabilității pentru stările experimentate, dar și
posibilitate eliberării de ele, fără a depinde de celălalt sau de context ".
Numai ganduri bune,
Loredana
Sursa:
Agnis –www. calatoriainimii.net
